In general,omul este inconjurat de obiecte, care,implicit,vorbesc despre munca, comunitatea si familia acestuia. Astfel, obiectul cel mai comun poate deveni sursa de infomare sociala, culturala,chiar istorica. Daca raportam obiectul si functionalitatile sale la gospodaria taraneasca,am putea spune ca el se circumscrie unui mod de viata suficent de clar si coerent pentru a-l defini.In crearea sau fabricarea unor obiecte ,omul devine trassubstantiator al naturii,prin impunerea unei formule care este in principiu cultural.

                                                  Raspundem cu retinere:autenticitate pentru

ca raporturile cu autenticul favorizeaza,la nivelul publicului,sentimental unei trairi depline,naturale.
Mai mult,atunci cand este vorba de un ambient obiectual complex,acelasi vizitator,indiferent de instruirea lui isi va da seama de raporturile dintre obiecte si va intelege modul cum functioneaza partile si intregul. Sau,mai mult,va putea abstractiza si constentiza legaturile profunde dintre cultura,tehnologie,dintre structurile sociale si omul,fie el creator sau receptor

                                      Ar fi acesata o posibilitate de a crea punti solide si comprehensibile intre un trecut                                                        misterios si un prezent nedefinit.

Maramureseanca din sapanta  Maramures face zgardane, cergi si traiste de lana. In fiecare an vinde, la targurile de mestesugari, cruci de lemn ca la Sapanta. S-a nascut cu razboiul in casa. La opt ani a pus mana pe fus, a tors lana si a cusut camasi din in. Isi aminteste ca se aseza pe paie in atelierul de lucru, alaturi de mama sa, si ca invata operatiile de adunare si scadere in timp ce torcea.